Teleşcoala, sau cum să schimbi postul

Am intrat noaptea trecută pe site-ul TVR. Am vrut să văd dacă găsesc mai multe înregistrări ale noului matinal şi, din pagină în pagină, am nimerit în arhiva Teleşcoala, programul susţinut de guvern cu atâta ardoare, menit să îi ajute pe elevi să se pregătească pentru examene, pe durata pandemiei.

Auzisem de el, dar până în acel moment nu îl văzusem niciodată, pe nicio sticlă. Nu pentru că nu s-ar difuza, ci pentru că nu am cablu TV şi pentru că nici nu m-a prea interesat.

Din curiozitate am deschis câteva ediţii recente. Am încercat să urmăresc (pe sărite, ce-i drept) câte o „oră” din fiecare materie. Am început cu limba şi literatura română, am ajuns la matematică, la o lecţie de geometrie, apoi am luat-o uşor spre biologie, economie, fizică, chimie şi chiar istorie.

Un curs are numai 20 de minute, ceea ce e ok pentru un program TV. Tragedia e în altă parte…

Cel mai puternic trust media din ţară, plin de bani şi de oameni tineri, proaspăt trecuţi prin şcoală, a ales să vină cu exact aceleaşi ore plictisitoare de la clasă, fără să aducă nimic care să uşureze munca elevilor.

Astfel, orele alea televizate reuşesc să reproducă cu maximă precizie sistemul educaţional şubred, deja existent.

Aceiaşi profesori seci, aceleaşi powerpoint-uri obosite

Profesorii seci de la clasă au rămas aceiaşi, iar informaţiile furnizate de ei, care puteau fi structurate, explicate şi ilustrate şi răsilustrate în atât de multe moduri… au rămas tot nişte powerpoint-uri obosite, pline de text, pe care nu le citeşte nimeni.

Nu am căutat un cadru anume. Pe toată durata emisiunii, plasma aia a rămas plină de text

Timp de 20 de minute, profesorul stă ţeapăn în faţa unui ecran pe care apar slide-urile, turuie non-stop, exact ca la şcoală şi, din când în când, mai subliniază câte ceva pe ceea ce, teoretic, ar avea rol de tablă, în speranţa că poate cineva mai e atent.

Mai sunt, poate, doi sau trei profesori care îţi ţin atenţia captivă mai mult de 45 de secunde, dar majoritatea ediţiilor lasă grav de dorit.

În loc să încercăm să profităm cumva de situaţia asta şi să folosim tehnologia în avantajul nostru, rămânem la aceleaşi metode învechite de predare.

Ca experienţa să fie completă, ora se termină la fel ca la şcoală: elevul rămâne plictisit, fără pic de motivaţie şi fără să fi reţinut vreo informaţie. Asta dacă nu cumva a schimbat deja canalul.

Opinie. Articol scris de Bogdan Dinu